Ce s-a întâmplat în retail după căderea comunismului?
Apariţia, în ultimele trei decenii, a unui număr tot mai mare de spaţii comerciale extinse, dotate cu gradene frigorifice de mari dimensiuni, a corespuns unui adevărat boom în producţia de lactate.
Valului de occidentalizare a ofertei (mai ales în familia iaurtului, îmbogățită cu variante fructate, de băut, degresate etc.) i-a corespuns o extindere către anumite categorii care reproduc prepararea conform tradiţiei rurale/pastorale: lapte bătut, lapte covăsit, smântână dulce sau acidă, amestecuri din varietăţi fermentate de lapte de vacă, bivoliţă, capră etc. Iaurtul, chefirul, sana şi mixul lactat (de tip) Făgăraş, produse moştenite din „epoca de aur”, au avut parte, în comunicare, de o uşoară glisare imagistică spre tărâmul satului şi al stânei, laolaltă cu varietăţile lactate de o mai certă filiaţie rurală sau pastorală.
În acest peisaj, un culoar oportun este identificat de către fostele unităţi regionale ale centralelor de industrie alimentară (care controlau şi reţelele locale de colectare şi procesare). Puţin înainte de anul 2000, aceste entităţi industrial-comerciale, între timp complet privatizate şi recapitalizate, îşi dezvoltă distribuţia şi retailul până la nivel naţional.
