Reclama și brandurile românești postbelice și începuturile comunismului, anii 1947 – 1970 : modernizăm gospodăriile, confecții, vești bune de la Loteria de Stat, încălzitul cu Electrogaz, Tarom te plimbă prin lume, un telefon Standard aducător de vești rele

Perioada cuprinsă între Al Doilea Război Mondial şi anul 1990 a adus schimbări radicale în economia României. Trecerea de la economia liberă la cea centralizată, prin naţionalizare, a eliminat din producţie o serie de branduri în formare, aflate în stadiu incipient de dezvoltare. În locul lor, organizațiile de partid erau cele care aprobau listele cu produse pe care o fabrică avea dreptul să le comercializeze, precum şi numele acestor produse.

În anii revoluției populare și a marilor schimbări sociale, afișul și reclamele devin din ce în ce mai propagandistice și se integrează unui mers al sectoarelor de activitate ale țării, redimensionate după cerințele politicului și ale unei noi realități a populației. Lozincile iau locul mesajelor, panourile de propagandă vin în sprijinul evenimentelor, industria și clasa muncitoare devin alter-ego-ul României, omniprezent.

Arhitecții și graficienii Gustav Gusti, Ion Șerban, Gh. Labin și Iosif Cova se alătură noului val artistic care este împins de la spate să creeze imagini mobilizatoare pentru viitoarele reforme. Publicitatea devine purtătoarea efervescenței politice a epocii și capătă un accent combativ, utilizând texte clare, laconice sau generaliste, iar imaginile devin deosebit de dinamice și elocvente. *

Cu toate acestea, primii ani postbelici se remarcă prin afișe extrem de expresive, cu câteva reminiscențe din perioada interbelică, la nivel de stilistică, însă, cu timpul, devin impunătoare, cu peisaje metalice sau cu omul aflat în centrul acțiunii, tributare conciziei grafice. Printre tematici regăsim evenimentele festive, sărbătorile naționale, care adevărate branduri de țară și întreprinderile industriale și agricole.

Avântul cinematografului a schimbat și percepția publicului asupra felului în care trebuie reprezentat chipul uman în reclame. De la personajele suave și filiforme din interbelic s-a trecut la o imagine care să se apropie din ce în ce mai mult de caracteristicile actorilor de cinema, așadar mult mai realiste. Reclamele și afișele sportive și turistice sunt în continuare la mare căutare, industriile tehnice sunt promovate intens, însă totul capătă o notă mult mai naționalistă, de mândrie patriotică și cu un caracter mai puțin elitist. Încet, dar sigur, fotografia începe să ia locul desenului și a graficii în reclame, demonstrându-și utilitatea și rapiditatea, adaptată unei societăți în plină transformare.

Perioada cuprinsă între Al Doilea Război Mondial şi anul 1990 a adus schimbări radicale în economia României. Trecerea de la economia liberă la cea centralizată, prin naţionalizare, a eliminat din producţie o serie de branduri în formare, aflate în stadiu incipient de dezvoltare. În locul lor, organizațiile de partid erau cele care aprobau listele cu produse pe care o fabrică avea dreptul să le comercializeze, precum şi numele acestor produse.

Instaurarea regimului comunist în România a dus la diminuarea progresivă a activităţii publicitare, mai ales după naţionalizarea mijloacelor de producţie, a unităţilor comerciale, când practic, prin instituirea monopolului statului, nu mai există o piaţă reală, concurenţială, de unde şi absenţa formelor de promovare a produselor şi a serviciilor. După anii ’50 dispar anunţurile şi panourile publicitare, războiul oricum a condus la dispariţia reclamelor luminoase ce alcătuiau un peisaj spectaculos din viaţa de noapte a Bucureştiului în perioada interbelică. *

Totuşi, în anul 1950 ia fiinţă Societatea de Stat pentru Exploatarea Cărţilor Poştale, Ilustratelor, Portretelor Oficiale şi Tablourilor Populare S.O.T.I.L., în fapt, un monopol de stat prin care se exercita o cenzură totală asupra tuturor formelor de expresie publicitară, iar în anul 1951 se constituie Editura de Stat pentru Imprimate şi Publicaţii (E.S.I.P); peste patru ani, secţia de publicitate a Editurii Scânteia se transformă în agenţie de publicitate. În Bucureşti, monopolul multor suporturi promoţionale va fi deţinut de societatea Pavoazarea Capitalei (1958) şi de editurile (exclusiv de stat) ale căror producţii vor fi controlate din punct de vedere ideologic. Acestor structuri specializate li se vor alătura agenţiile ARTIS, RECOM, Publicom (Camera de Comerţ a Republicii Populare Române) etc. *

A fost o perioadă de tranziție când consumerismul occidental s-a combinat cu raţionalizarea comunistă. De exemplu Galeries Lafayette de pe Calea Victoriei (actualul Magazin Victoria) vindea „pe bază de cartele cu puncte”, la fel și renumita firmă Cehoslovaca care adoptase același model. „La Vulturul de mare cu peştele în gheare”, primul magazin românesc care și-a construit o campanie de comunicare în toată regula în perioada interbelică, a fost o siglă renumită, care a rezistat până prin anii ‘70 pe frontispiciul clădirii din spatele magazinului Cocor. A fost apoi înlocuită cu o comună firmă „Materna – Mama şi copilul”. Vremurile se schimbau, economia suferea transformări precise, iar finalul anilor ‘40 a adus primele întreprinderi mixte româno-sovietice (SovRomuri), precum Societatea de navigație SovromTransport S.R.T, care aveau să se răspândească în toată țara și care urmăreau dezvoltarea principalelor ramuri ale economiei româneşti: industria extractivă a petrolului, gazelor naturale, cărbunelui şi uraniului, industria metalurgică feroasă şi neferoasă, industria lemnului, industria chimică, mecanizarea agriculturii, construcţii, transporturi navale şi aeriene, asigurări şi bănci. *

Se vorbește despre o resuscitare economică a țării printr-o industrializare intensivă. Este perioada care marchează apariția celor mai multe produse fabricate în România și când reclamele sunt complet aservite producției de masă a Statului. Anii 1950 au păstrat încă din măiestria vechilor artişti plastici și ai graficienilor de dinainte de război, dar naţionalizarea şi ideologia marxist-leninistă avea să ducă rapid spre iluzoriu ideea de concurenţă. Pentru români, alternativele se reduceau la o gamă redusă de produse, în mare parte standardizate. Acest fapt aproape a anulat ideea de publicitate, impunându-se propaganda.

Credit Fotografii:

Reclame Vechi Românești 1840-1995 // Florian Ciobanu

CIMEC – Institutul de Memorie Culturală

* Bibliografie extrase articol:

• Marian Petcu, Istoria jurnalismului și a publicității în România, Polirom, Iași, 2007
• Marian Petcu, O istorie ilustrată a publicității românești, Editura Tritonic, București, 2002.
• Gheorghe Cosma, Afișul Românesc, Ed. Meridiane, București, 1980.